Avatar (2009)
“We’d like to talk to you about a fresh start on a new world… you’d be making a difference!”
Cuvintele de mai sus ii sunt adresate lui James Cameron si noului sau film “Avatar“. Filmul nu induce senzatie de voma, si este la ani lumina distanta de a fi un mare rateu. “Minciunile” nu au fost “adevarate”. Vizionat in IMAX 3D, ajungi sa faci parte din film, in pielea unui personaj care are norocul de a vedea toata splendoarea pe care Cameron o expune pe marele ecran. “Avatar” este un film “Titanic” cu multi … uhmm … “Aliens” albastrii, protagoniastii unui experiment cinematografic afundat intr-un “Abis” de senzatii si perceptii extransezoriale gandite de acest regizor “Terminator” pe nume James Cameron.
“It is hard to fill a cup which is full” … si intr-adevar este foarte greu sa reinventezi un stil care a fost uzat, incalzit si reincalzit la nesfarsit. James Cameron a aruncat pe geam acest pahar, si-a luat unul nou nout si a lasat sa “picure” un nou suflu in viitorul cinematografiei.
Au fost nevoie de 12 ani ca acest “King of the world” sa revina in sufletele noastre cu inca o capodopera care poate pune punct acestui deceniu. Chiar si-asa, trebuie sa stiti ca “Avatar” nu este filmul perfect. Dar daca privim dincolo de dialogul deseori pueril, povestea “strainului” sosit intr-un grup de indigeni pe care ajunge sa ii indrageasca si in final salveze din postura conceptului de “personaj ales – the one” (vezi Matrix, Last Samurai, Pocahantas, Dances with Wolves), ne putem trasa o idee destul de clara despre cum anume ar arata un “sefe” perfect.
“What’s wrong with this picture ?” Problema este ca odata vizionat in IMAX, filmul lui James Cameron face mai mult rau decat bine. Orice film de actiune, blockbuster sau “sefe” care vor succede acest Avatar, se vor zbate inutil intr-o balta trista a neputintei de a putea fi macar puse in aceeasi categorie cu Avatar.
James Cameron are un fler cand vine vorba de creativitate si originalitate, biblia sa fiind binecunoscutul factor de “wow”, omniprezent aproape in fiecare cadru al filmului. Din pacate punctul lui forte nu este dialogul, iar filmul sufera de pe urma dialogului care este siropos si uneori exagerat de penibil (vezi Titanic). Povestea filmului o fi ea simpla, dar cred ca asta a urmarit Cameron. A acordat atat de multa atentie pana la cel mai mic detaliu, incat orice gamer inrait poate confirma ca aspectul vizual al filmului este perfectiunea in starea ei pura.
Personajele sunt oameni reali si extraterestrii albastrii computerizati cu ajutorul unei noi tehnologii inventata special pentru acest film. Jake Sully este docil, maleabil si placid, dar la fel de dur si asertiv in relatiile cu “superiorii” lui. El vorbeste ca un soldat care nu are prea multa minte in cap. Replicile lui, rizibile dar si penibile, fac parte din caracterul sau, care nu se schimba nici in corpul avatarului. Sam Worthington este noul “hot action star” de la Hollywood. Meritul ii apartine, el reusind sa il joace pe Sully cu o sinceritate care este indusa spectatorului indiferent daca filmul este vazut in 2 sau 3D. Stephen Lang (col. Quarritch) este Ranger Rick cu un sange fierbinte si trigger happy, un razboinic care se drogheaza cu adrenalina razboiului si vrea doar sa arunce chestii in aer. Quarritch considera ca programul “Avatar” este stiinta madularului care nu mai are erectie. El nu vrea decat sa gaseasca o cale ca sa ii alunge pe indigeni, sau informatii despre punctele lor slabe. Pentru replicile col. Quarritch, James Cameron s-a inspirat din trecutul recent al politicii. Quarritch il citeaza si il imita magistral in gesturi si semne pe George Bush: “We will fight terror with terror”, “… and that too is a fact”.
Dupa 23 de ani de la “Aliens“, Sigourney Weaver revine alaturi de James Cameron in aceasta noua odisee spatiala, care inevitabil isi incheie primul capitol (speram in continuare la trilogie) cu o batalie finala care imbina spectacolul digital cu live-action asa cum numai talentul lui Cameron poate visa asa ceva.
Filmul lui Cameron este un epic desavarsit construit dupa modelul clasic bigger, better, longer, debarasandu-se instant de comparatie printr-un caleidoscop de momente unice cum n-ai mai vazut pana acum si compozitii incadrate ca la carte, toate taiate in tablouri foarte vizuale, colorate in viu.
Slava Domnului ca mai exista artisti la Hollywood. Artisti precum James Cameron care vin la “munca” si picteaza cu ochii inchisi, elegant si frumos toata luminiscenta si fosforescenta naturii splendide cu locatiile sale care iti lasa ochiul apa si apoi te inghite cu totul. Vrei sa ajungi pe planeta Pandora, iar multumita luiJames Cameron am calatorit cu totii acolo pret de 161 de minute. Filmul lui este o pictura rara de Monet, Van Gogh sau Renoir. Asa ceva nu se uita. Avatar si James Cameron si-au asigurat un loc de frunte in istoria cinematografiei si in memoria publicului cinefil.