Definitie: acea tensiune maxima pe care o atinge fiziologic si afectiv actul sexual la un moment anume.
– o excitatie intensa in timpul actului sexual
– senzatia fizica si emotionala traita in momentul culminarii actului sexual.

Aceste “senzatii paroxistice”, de maxima intensitate, se constituie in adevarate raspunsuri atat ale mintii cat si ale trupului si ca atare o asemenea experienta este cu adevarat subiectiva. Ea poate diferi “de la o persoana la alta si de la o ocazie la alta”.

Fie ca ne lasam condusi numai de instincte, fie ca apelam la ratiune, orgasmul in sine este greu de descris, dat fiind ca potentialitatile intelectuale, afective si spirituale, ca atare si cele sexuale, difera de la o persoana la alta si chiar la aceeasi persoana, de la o experienta erotica la alta. In acelasi timp, se cunoaste cat de insufieciente sunt informatiile comparative intre reactiile diferitilor subiecti, situatie cauzata de faptul ca nimeni sau extrem de putini dintre noi au curajul sa ceara astfel de relatii direct de la parinti, profesori sau chiar prieteni.

Kaplan considera ca trairile sexuale cuprind trei faze: dorinta, excitatia si orgasmul, toate regizate de “sisteme biologice interconectate, dar distincte”. E firesc sa acceptam acest punct de vedere, deoarece fiecare din noi stie ce este “dorinta si ce este excitatia”, care sunt relatiile dintre ele, cum se conditioneaza reciproc, dar foarte putini pot face distinctie intre faza de platou si cea de excitatie.

Dorinta sexuala, libidoul, este cea mai comuna problema a existentei umane. Toti indivizii poseda dorinta sexuala in proportii variabile, placerea, dorinta sexuala, este cautata, imprevizibila, fluctuanta, neavand o schema clara pentru unii, iar pentru altii ea depinde de respectarea unor reguli si ritualuri. Consideram ca dorinta sexuala la nivel de persoana este o stare fizicomentala receptiva la stimulii din lumea exterioara. Sunt autori care sustin ca geneza dorintei sexuale tine de chimia organismului sau de bioritmurile si astrologia individuale. Studiile efectuate asupra chimiei organismului (activitatii feromonilor) vin in sprijinul acestei ipoteze.

De retinut ca dorinta sexuala nu poate fi desprinsa din contextul moral, cultural si comportamental. Vidul existential, lipsa elanului, a idealului, plictiseala afecteaza inevitabil relatiile sexuale, capacitatea, entuziasmul de a da si de a primi dragoste. Dorinta sexuala sau libidoul, cum l-a numit Freud, se intemeiaza pe senzatii specifice care-l imping pe individ spre cuplarea cu un partener de sex opus sau macar sa-l fac sa devina receptiv. Aceste senzatii se datoreaza “activitatii unui sistem neural particular al encefalului”, despre care vom vorbi mai departe. Indata ce acest sistem este activat, individul este “excitat” sau doar agitat.

Aceste senzatii dispar dupa ce a avut loc orgasmul. Asupra deosebirilor intre orgasmul femeii si cel al barbatilor parerile sunt impartite. Unii cred ca nu pot fi gasite motive temeinice care sa cerifice existenta unor reale deosebiri intre ele. Vance si Wagner au oferit date despre 48 de tipuri de orgasme spre a fi analizate de medici, psihologi si studenti la medicina; acestia nu au putut dovedi existenta unor deosebiri de traire orgasmica intre barbati si femei.

Orgasmul este o stare particulara, o bucurie imensa, o spasmodica participare sentimentala, musculara si corticala. Complexitatea orgasmului rezida din faptul ca exista semeni ai nostri la care o mobilizare a imaginatiei, a fanteziei face ca acestia sa nu aiba nevoie nici macar de un partener sau de o partenera pentru a ajunge sa traiasca un orgasm.

E de la sine inteles ca in acest caz componenta psihologica este primordiala si ca terminatiile nervoase genitale nu au fost implicate in nici un fel. Participarea terminatiilor nervoase ale organelor genitale este exclusa la femeile care pot atinge starea orgasmica prin sani sau stimulari anale. De asemenea, spre exemplu, homosexualii beneficiaza de asemenea senzatii intense prin stimularea prostatei in timpul acestui fel de “coit”.

Reactile organismului in timpul orgasmului.
In timpul orgasmului bataile inimii ajung pana la 150 pe minut fata de 70 in stare normala, iar tensiunea arteriala atinge cote de varf si respiratia urca de la 16 la 24 pe minut, la anumite persoane, in vreme ce la altele se constata o totala stopare a inspir-expirului in aceste momente. Se intalnesc si altfel de manifestari ale corpului, cum ar fi rasucirea degetelor de la picioare, contractarea muschilor organelor genitale la un interval de 6-8 secunde, contractii care la femei angajeaza vaginul, uterul, sfincterul, ca si muschii circulari ce controleaza anusul.

La barbati, aria muschilor implicati cuprinde muschii de la baza penisului, vezica seminala, prostata si sfincterul anal. Durata acestor contractii, ca si intensitatea acestora, difera de la individ la individ. Intervalul mediu in care se poate declansa si termina un orgasm este de cel putin 26 de secunde si atinge 70 de contractii, in timp ce parametrii minimi si maximi sunt cuprinsi intre 6 si 56 de secunde pentru orgasm si 8 si 33 pentru numarul de contractii.

Clasificare
Daca incercam sa facem o clasificare a orgasmelor tinand seama de sex, la femei se pot distinge doua tipuri de orgasm: clitorial si vaginal.
Freud sustinea ca orgasmul clitorial este “imatur”, in vreme ce orgasmul vaginal este un semn al “maturitatii emotionale”. La barbati nu poate fi vorba de o asemenea diferentiere.

Orgasmul coital si orgasmul extracoital.
Femeile pot face distinctii subiective intre orgasmele provocate de masturbatie si cele ce rezulta din coitul normal. Intr-un studiu 42% dintre femeile sub 29 de ani au declarat ca ele au simtit o deosebire intre orgasmul provocat de coit fata de cel provocat de stimularea clitorisului (masturbatie).

Orgasmul vulvar. Se obtine fie pe cale coitala fie noncoitala. O caracteristica a acestui tip de orgasm este si absenta perioadei “refractare”. Orgasmul vulvar se manifesta prin contractii ritmice involuntare ale “platformei orgasmice”.

Orgasmul uterin
pare mai vitalizant, mai intens.
Este insotit de gafaieli si de retinerea involuntara a inspiratiei si expiratiei. Femeile expira aproape exploziv in timpul acestui fel de orgasm. Complexitatea lui rezida si in faptul ca produce senzatie de relaxare si de “satietate sexuala”, de indestulare senzuala – reactii ce par a fi provocate de o stimulare profunda si repetata si de contactul penisului cu colul uterin. Aceasta lovire a colului produce o deplasare a uterului si provoaca stimularea membranei care-1 imbraca, peritoneul (invelisul interior al cavitatii abdominale). Spre deosebire de cel vulvar, acest tip de orgasm este urmat de o perioada “refractara”.

Orgasmul vulvo-vagino-uterin, pe care etimologia il explica partial, intruneste elementele componente ale celorlalte doua, descrise anterior. Trait mai profund decat cel vulvar, acest orgasm se caracterizeaza printr-o apnee scurta. Respiratia se opreste un timp, la fel ca si contractiile platformei orgasmice.

Orgasmul vulvo-vagino-uterin pare a fi cauzat de stimularea clitorisului si a peretelui vaginal. Din pacate, concluzii absolut certe si durabile nu pot fi trase deocamdata si nu pot fi stabilite tipologii orgasmice bine conturate, astfel incat nu putem sa atribuim “superioritate morala si afectiva” vreunuia din ele, avand in vedere faptul ca pana in prezent nici un cercetator nu a putut stabili deosebiri esentiale nici intre orgasmul celor doua sexe si nici intre cele vaginale si clitoridiene. In acest caz, mai este oare oportuna clasificarea lor?

La femei orgasmul se vadeste a fi de o foarte mare variabilitate, incepand cu cel extracoital, generat de mangaieri manuale ori bucale, si continuand cu cel coital, determinat de dinamica peniana, de contractiile voluntare ale musculaturii vaginale si de miscarile pelviene (ale bazinului).

Orgasmul extracoital produce senzatii de caldura, localizate la nivelul vulvei, a clitorisului si a treimii inferioare a vaginului. Dupa multi cercetatori, aceste orgasme sunt mai intense decat cele coitale.

Senzatiile orgasmului coital sunt de natura diferita. Ele se manifesta mai difuz si sunt mai invadatoare. Iradiaza intreg ansamblul vaginului si uterului sub efectul miscarilor penisului si, deci, prin atingeri de catre acesta a peretilor vaginali si ai colului uterin. Senzatiile placute sunt determinate si de contractiile voluntare ale musculaturii vaginale si ale bazinului. Sunt femei care obtin paroxismul orgasmului o data cu ejacularea partenerului.

Identificarea celor doua trairi diferite: receptiva (la femeie) si intruziva (la barbat) este coplesitoare. Desi unul da, iar celalalt primeste, desi unul se simte patruns, iar celalalt penetrant, aceste doua ipostaze contrarii se anuleaza intr-un sens si se insumeaza in alt sens, intr-o intregire fantastica, intr-o fuziune ce pare a fi topit cele doua trupuri in unul singur.

Participarea psihica este fara indoiala unul din factorii favorizanti ai orgasmului. Sentimentul posesiei, ingemanat cu bucuria de a fi posedata, de a apartine unui protector care te ocroteste produc infiorari care coplesesc. Orgasmul ramane intr-un fel constructia prin?cipala a vietii erotice.

Sexologii considera ca pentru femei scopul esential al actului sexual este atingerea mai multor orgasme. Dar oare obtinerea mai multor orgasme intr-o sigura “sedinta” poate defini calitatea actului sexual, poate fi unicul criteriu al unui act erotic reusit? in nici un caz! Navala emotiilor in sufletele partenerilor s-a dovedit a fi mai importanta decat obtinerea unei tensiuni care dispare in cateva secunde.

Aceste criterii nu au aceeasi valoare in toate culturile si pentru toate temperamentele. Exista parteneri pentru care orgasmul este scopul actului sexual, asa cum exista femei anorgasmice. Acestea din urma nu sunt niste nefericite. Ele traiesc o intensa satisfactie prin simplul fapt ca pot oferi placeri partenerilor lor, ca pot infiora trupul celor dragi. Orgasmul nu trebuie considerat nici numai ca un maximum de placere, nici numai o incununare a senzualitatii si nici ca o simpla descarcare fiziologica, ci ca o traire unica, complexa.

Dinamica orgasmului.
In opinia medicilor britanici Bohlen si Sanderson, orgasmul coincide momentului ejacularii si este rezultatul unei actiuni reflexe simpatice al carei centru este situat intre segmentele medulare D, 2 -L 2 si S 2 -S 4 . Experienta orgasmica musculara are ca expresie fiziologica expulzarea lichidului spermatic din organele accesorii prin meatul uretral, determinata de contractia organelor accesorii (vasele aferente ale testiculului, epididim, vezicule seminale, prostata s.a.).

La inceputul ejacularii, sfincterul intern al vezicii se inchide, impiedicand refularea lichidului spermatic in vezica urinara si retinand urina in vezica in timpul ejacularii. Contractiile ejaculatorii au puterea sa proiecteze lichidul spermatic (primele 2-3 contractii) la 30-60 cm de meatul uretral, aruncare ce nu poate fi controlata la barbat dupa momentul declansarii ei. Cu cat volumul si propulsia lichidului spermatic sunt mai mari, cu atat senzatia de placere este mai mare.

Intensitatea acesteia difera de la un sex la altul, este mai intensa la prima ejaculare la barbat, pe cand la femeie a doua sau a treia experienta orgasmica este mult mai placuta, cu precizarea ca ea poate fi intrerupta de anumiti factori externi, pe cand la barbat, o data inceput orgasmul, acesta nu poate fi intrerupt. Orgasmul la femeie este insotit de contractia musculaturii pelviene si a treimii distale a vaginului.

Fazele raspunsului sexual la femeie:
Exista 3 tipuri principale de raspuns sexual orgasmic feminin:
-orgasme multiple
-excitatie prelungita a fazei de platou fara orgasm distinct (stare orgastica)
-orgasm unic foarte intens, urmat de faza de rezolutie rapida

Fazele raspunsului sexual la barbat:
La barbat exista, cu mici variatii, un singur tip de raspuns sexual cu urmatoarele faze:
Faza de excitatie si erectie. Este faza ce apare prin: 1) autoexcitare erotica, fantezie, visare ori masturbare; 2) conversatie erotica, atingeri, mangaieri, saruturi etc; 3) recurgere la fetisuri, admiratie obsesiva a unor imagini sau scene erotice etc. Intrarea in erectie a penisului constituie primul raspuns fiziologic la stimularea sexuala.

Aceasta modificare de volum si de consistenta se produce dupa 3-8 secunde de la inceputul excitatiei sexuale, care, stimulata in continuare, atinge un nivel maxim si nevoia imperioasa de intromisiune si copulatie. Simultan se produce si o vasocongestie a testiculelor si a scrotului, cu ascensiunea lor catre perineu. Este faza cand ritmul cardiac si cel respirator cresc, precum si tensiunea arteriala.

Faza de platou.
Vasocongestia mareste diametrul penisului si al circumferintei coroanei glandului si determina o congestie testiculara maxima, cu apropierea accentuata acestora de perineu. Este considerata faza preejaculatorie, cand ritmul cardiac si respirator ating cote maxime (150-170 batai/minut, iar rata respiratorie ajunge pana la 60/minut.)

Faza de ejaculare si orgasm.
In cursul fazei orgasmice contractiile ejaculatorii pun in miscare uretra peniana in toata lungimea sa, pentru a impinge lichidul spermatic spre meatul uretral. Contractiile expulsive ale penisului se succed la un interval de 0,8 secunde, iar dupa primele trei, patru contractii expulsive se produce reducerea atat a frecventei contractiei, cat si a fortei de expulzie.

Faza de rezolutie, detumescenta penisului, cu revenirea la dimensiunile normale. Perioada de revenire la dimensiunea anterioara acestei faze se face rapid si este in functie de stimulii externi. Mecanismul de detumescenta nu a fost elucidat dupa rigorile stiintei. Se presupune ca s-ar datora impulsurilor simpatice care faciliteaza emisia spermei. Daca aceste impulsuri persista dupa ejaculare, apare posibilitatea unei noi erectii la o perioada scurta de timp.

Sunt situatii patologice, ca de exemplu in priaprism , cand detumescenta penisului nu se mai petrece, desi lipsesc stimulii sexuali. In faza de rezolutie, testiculele revin la pozitia initiala, reapar pliurile scrotale. Sunt barbati care au o transpiratie marcata in regiunea palmelor. Ritmul cardiac si respiratia revin la valorile initiale in aceasta faza de rezolutie. Investigatiile cercetatorilor pentru a obtine o imagine cat mai completa a acestui exultant moment al vietii sexuale trebuie extinse si asupra activitatii cerebrale.

Activitatea corticala in timpul orgasmului.
Daca actele preparator

ii care preced aceste frumoase clipe implica o bogata “ilustratie” pur afectiva, in schimb, orgasmul incumba paralel cu activitatea corpului si o intensa activitate a creierului, atat la femei cat si la barbati. In timpul orgasmului activitatea corticala este foarte puternica si poate fi comparata cu cea din perioada unui atac mai usor de epilepsie.
Cercetatorii au observat, de asemenea, ca nu exista nici o diferenta intre activitatea corticala a celor ce practica masturbatia si a celor ce practica orgasmul natural. Actul sexual normal nu atrage dupa sine tulburari ale psihologiei individului, nu afecteaza continutul etic al v

ietii si nu contravine legilor Creatiei divine.

Orgasmul succesiv.
Dupa ce au trait intensitatea maxima a placerii, unele femei pot reactiva aceste unde daca incearca o restimulare, o noua excitatie, desigur la un interval de mai multe minute. Numarul acestor femei este destul de mic, desi dupa unii specialisti procentul lor poate atinge 15%. Psihologia acestora are un continut aparte si este influentata neindoios de cooperarea partenerului. Structura eramentala, educatia, biografia acestor femei, precum si cooperarea partenerului sunt factori ce trebuie avuti in vedere in acest caz.

Sunt si femei care se simt satisfacute emotional chiar fara orgasm sau care pot avea mai multe orgasme cu un partener si nu pot avea nici unul cu un alt partener. E clar ca in acest caz intervine afectivitatea, gradul de oboseala, ca si capacitatea mentala de a-si construi o tensiune sufleteasca conforma cu dorintele si visele anterioare. Atractia pentru un anume tip de barbat, placerea de a cuceri, dezvoltarea unui sentiment de posesie etc. sunt de asemenea factori importanti pentru orgasmul succesiv la femei. Unii cercetatori considera ca si barbatii pot avea orgasme succesive, insotite fiecare de ejaculare. Aceasta capacitate este insa strict corelata cu varsta.

Exista ejaculare in timpul orgasmului la femei?
Pana in anul 1981 opiniile medicilor privind orgasmul la femei erau diferite. Unii sustineau ca ejacularea femeilor este o reactie normala, iar altii considerau ca aceste femei ar suferi pur si simplu de o incontinenta urinara. Argumentul acestora din urma vine si din adevarul ca sunt femei care nu isi pot stapani mictiunea (urinarea) atunci cand sunt gadilate sau stranuta.

In 1981, in “Journal of Sex Research”, apar trei articole care trateaza problema ejacularii la femei, iar cu un an mai tarziu, in 1982, o lucrare a americanilor Ladas, Whipple si Perry e consacrata in intregime acestui capitol neelucidat al fiziologiei feminine. Cartea lor Punctul G si alte descoperiri recente in sexualitatea umana avanseaza ideea ca la “anumite femei stimularea peretelui anterior al vaginului antreneaza cresterea volumului punctului G”, situat la baza vezicii.

Alte femei marturisesc ca atunci cand ating orgasmul ele ejaculeaza pe uretra un fel de lichid transparent sau laptos (Beltzer). Addiego si colaboratorii au analizat diferentele dintre continutul chimic al urinei si al acestui lichid foarte bogat in fosfataza, acid prostatic, substanta despre care se crede ca nu este secretata decat de prostata barbatilor. Asadar, deosebirea dintre urina si acest ejaculant feminin este certa. Dificultatea adancirii studiului acestei probleme pare a fi insa insurmontabila, datorita faptului ca e aproape imposibila evaluarea “procentului de femei care ejaculeaza in timpul orgasmului”.

Se presupune ca ar putea fi vorba de un procent de 10%, sau chiar mai mare. In mod cert, pana in clipa de fata informatiile asupra acestui subiect nu au o baza care sa ne confere concluzii definitive. Deocamdata exista mai multe presupuneri decat certitudini. Unii medici cred ca nu este exclusa ipoteza existentei unei prostate rudimentare la baza uretrei (Sevely si Bennett). Opinia lor pare a fi confirmata si de Desmond Heath, care ne spune ca prelevarile din tesutul aflat in jurul uretrei feminine contin celule “comparabile cu cele ce se gasesc in tesuturile prostatei” (corp glandular care inveleste colul vezical si o parte a uretrei; se gaseste numai la barbati), opinie neimpartasita de alti autori .

Sursa: studentie.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *